În momentul în care vom întoarce capetele să privim la modul în care oamenii își petrec veacurile, surpriza va fi inevitabilă: noi muncim deopotrivă cu semenii noștri. Uneori copiii muncesc, spre exemplu pentru a-i mulțumi pe părinți. Din când în când, adolescenții desfășoară și ei diverse activități. Vreau să cred de altfel, că tinerii au o etică corectă a eforturilor, muncind neobosit și pe brânci, iar despre adulți nici nu mai încape îndoiala. Vârstnicii, nu coboară nici ei standardele mai prejos. Cu alte cuvinte, radiografia întocmită pare să fie simplă: copiii lucrează, părinții lucrează, bunicii categoric lucrează și în definitiv, slavă Cerului, cu toții lucrăm.
Simțul comun și vocea înțelepciunii transmit simplu, categoric și apăsat: „munca îl înnobilează pe om.” De fapt, dacă avem bunăvoința să fim sinceri și transparenți cu noi înșine, vom ajunge în cele din urmă la perspectiva că suntem ridicați, formați și umanizați de către munca cu sens pe care o depunem zilnic. Aruncând o privire atentă asupra literaturii n-am putut să nu observ gânduri, principii, filosofii, teologii și perspective cu privire la muncă. Iată câteva dintre ele:
„Singura modalitate prin care poți face lucruri extraordinare este să iubești ceea ce faci.” – Steve Jobs
„Dacă vrei să trăiești fără a munci vreodată, trebuie să fii profund îndrăgostit de o anumită activitate.” – Ray Bradbury
„Dacă muncim numai pentru bunurile materiale, ne clădim singuri temnița.” – Antoine de Saint-Exupery
Superb, înălțător, bine-conturat, glorios, divin, foarte încurajator până aici, nu-i așa?
Dacă este să privim lucrurile abordând relația dintre muncă și sănătate mintală, vom găsi studii care preamăresc o idee simplă, potrivit căreia suntem transformați de locurile noastre de muncă. Altfel spus, ele afectează relațiile noastre, încrederea că putem finaliza sarcini complexe, starea de bine, modul în care comunicăm sau dinamicile și nuanțele relațiilor noastre. Așadar, fără doar și poate munca este valoroasă. Totodată, ca articolul să fie provocator și lipsit de superficialitate, vom încerca în continuare să răspundem împreună la o întrebare cheie:
Gândul central al acestui articol este următorul: există suficient de multe lucruri pentru care este nevoie să muncim cu multă pasiune și dăruire, însă cu siguranță există aspecte care abordate prin lentila muncii, sărăcesc, mutilează și pustiesc sufletele noastre.
1. Nu munci niciodată pentru a fi iubit
În momentul în care lucrăm intens pentru a fi iubiți, descoperiți și primiți fiecare centimetru al interiorului suferă grozav de mult. Ceea ce vreau să spun cu adevărat este următorul lucru: iubirea și aprecierea le primim pentru că ele ne sunt oferite, nu pentru că muncim animalic și asiduu pentru ele. Când lucrăm din greu pentru a simți iubirea celuilalt, acea iluzie se transformă într-un uriaș chin sufletesc. Poate până astăzi ai descoperit că atunci când muncești și ești plăcut tuturor, primești în schimb iubire, însă prețul acelei iubirii vine la pachet cu mutilarea propriului suflet, fiindcă muncind pentru acea iubire, nu vei experimenta niciodată ce înseamnă cu adevărat să fii iubit autentic, curat și necondiționat. Prin urmare, vei fi iubit doar dacă și atunci când muncești animalic să fii iubit.
Iată câteva gânduri la care m-aș bucura să știu că reflectezi: Iubește omul pentru că vrei și decizi să-l iubești autentic, nu pentru că ai găsit modalitatea să-l obligi să cerșească la porțile iubirii tale. Dacă nu vrei și nu poți să-i oferi iubire pură, nu-i oferi, însă nu-l mutila sufletește, împingându-l în capcana cerșetoare de iubire.
2. Nu munci niciodată pentru a fi acceptat
De ce tânjim atât de profund în sufletele noastre să fim acceptați, aprobați, recunoșcuți? Probabil este o nevoie adâncă înscrisă în noi. Să plecăm deocamdată de la premisa că este o nevoie a existenței legitimă și perfect umană. Ce se întâmplă atunci când muncim pentru a fi acceptați?
În momentul în care începem să depunem eforturi considerabile de acest fel, ne aflăm într-un context total nepotrivit și vătămător. Cu alte cuvinte nu este un context deloc specific creșterii, ci mai degrabă suferinței. N-aș dori ca cititorul să înțeleagă prin aceste cuvinte că promovez lenea, bădărănia, ignoranța și slab-dezvoltarea, ridicând aceste elemente ale dezastrului la rang de virtute.
De fapt, o componentă crucială a schimbării este tocmai acceptarea. Acceptarea că acum suntem exact ceea ce suntem și disponibilitatea de a lucra pentru a ne deplasa într-o direcție opusă.
Cum arată omul care muncește inuman pentru a fi acceptat? Păi...spre exemplu se îmbracă într-un anumit fel ca să fie acceptat sau adoptă un set de valori în care nu crede și asupra cărora sufletul său nu se poate alinia. Trage din țigare, doar fiindcă ceilalți râd de el dacă nu folosește și el joint-ul sărac pasat de la unul la celălalt, simțin dezacord vătămător și respingere. De ce? Pentru că subtil mesajul pe care-l primește este: „Te accept doar dacă...” altfel nu mai suntem prieteni, cu alte cuvinte la revedere și drum bun spre hăul respingerii.
Dă-mi voie să utilizez un exemplu personal, amuzant și ușor infantil: o perioadă semnificativă de timp, la bunici eram acceptat doar dacă mergeam bărbierit, motiv pentru care cu cât insistențele erau mai mari, cu atât rezistența mea devenea mai rezistentă. Acum vindecat fiind de valurile crude ale neacceptării, scriu detașat, amuzat și acceptat de către mine însumi.
Așadar, nu mutila sufletul muncind asiduu să primești acceptare. Lucrează să devii cea mai bună versiune cu putință, însă nu dintr-un motiv greșit, rău-voitor și infantil. Dacă dorești să-l accepți pe aproapele tău, acceptă-l dacă nu, nu-l chinui punându-l să muncească pentru o acceptare artificială și îngrozitor de dureroasă.
3. Nu munci niciodată pentru a primi valoare
Valoarea autentică nu poate fi dobândită prin munca grea pe care o facem zilnic. Muncește pentru că deja ești valoros. Lucrează sârguincios, amintindu-ți întotdeauna că pui amprenta, frumusețea, demnitatea și valoarea interioară în munca pe care o întreprinzi.
Sufletul mutilat muncește ca să simtă un strop cât de mic de valoare. Sufletul curat muncește pentru că își cunoaște valoarea. El nu primește valoare din muncă, ci încununează munca de valoare!
Și dacă ai găsit aceste lucruri utile și încurajatoare urmărește pagina mea de instagram unde vei găsi mai multe. De asemenea, poți face lumea un loc mai bun neezitând să le trimiți mai departe și împărtășindu-le cu cei apropiați!
Primești noutăti de la mine pentru suport psihologic
